Printre bijuteriile poetice ale Vechiului Testament se num[r[ \i Plângerile lui Ieremia, carte numit[ astfel datorit[ versiunilor greac[ (Septuaginta) \i latin[ (Vulgata); altfel, în ebraic[ ea se nume\te eca, dup[ cuvântul de început al textului original: „vai, cum”.
Cartea este alc[tuit[ din cinci capitole, c[rora le corespund cinci poeme, toate apar@inând genului elegiac, în aria mai general[ a literaturii funebre. Autorul plânge — deplânge — starea jalnic[ în care a ajuns Ierusalimul dup[ cucerirea acestuia de c[tre Nabucodonosor, spectrul înfior[tor al unei cet[@i pustiite nu numai de str[lucirea unei capitale, ci \i de propriii ei locuitori, mâna@i de cuceritori pe calea exilului.
Cele cinci elegii sunt scrise în form[ fix[, dup[ reguli prozodice dintre cele mai riguroase. Primele patru au fiecare câte 22 de strofe, adic[ num[rul literelor din alfabetul ebraic; primul cuvânt al fiec[rei strofe începe cu litera respectiv[. A cincea elegie nu este marcat[ cu literele alfabetului, dar are, în schimb, tot 22 de strofe. La rândul lor, strofele poemelor 1, 2 \i 3 au fiecare câte \ase stihuri, ale poemului 4 câte patru, ale poemului 5 câte dou[. Incanta@ia prozodic[ era, în mare m[sur[, rezultatul alternan@ei dintre versul mai lung (cu num[r impar) \i versul urm[tor, mai scurt (cu num[r par), dar \i al alternan@ei recitative dintre tonurile tari \i cele slabe. Oricum, toate acestea fac parte din taina vechii poezii ebraice, cu care limbile greac[ \i latin[ — \i cu atât mai pu@in cele moderne — nu pot avea nimic în comun. Versiunea de fa@[ p[streaz[ arhitectura fiec[rui poem \i, în limitele posibilului, încearc[ echivalen@e prozodice adaptate la virtu@ile de ast[zi
